Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. séparatisme)
1. tendinţă de a se separa de majoritate, de un grup social constituit; izolare, atitudine singuratică.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. séparatiste)
1. I. care aparține separatismului; privitor la separatism.
2. care pledează pentru independența politică a provinciei sale, a grupului său etnic, în raport cu statul din care face parte.
3. care se separă, se izolează de majoritate.
4. II. adept al separatismului.
5. persoană care pledează pentru o separare de ordin politic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sécessionnisme)
1. mișcare politică în favoarea secesiunii; separatism.
2. (pol.) act prin care o parte a populației unui stat se separă în mod voluntar de acel stat, prin mijloace pașnice sau violente, pentru a constitui un stat independent sau pentru a se uni cu altul.
3. actul de separare de un grup.
4. (lingvistică) divergență, înstrăinare între două limbi (ex. ~ lingvistic).
5. (scris și secessionism) mișcare artistică austriacă de la începutul secolului al XX-lea, corespunzătoare cu Art Nouveau; secesiunea vieneză.