serie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. série, lat. series)

1. înșiruire de termeni care se succedă potrivit unei anumite legi; succesiune de ființe, lucruri, fapte de același fel sau asemănătoare; șir, mulțime.
2. grup, categorie într-o clasificare; repetare a aceluiași tip, a aceleiași acțiuni etc.
3. în ~ = (produs, fabricat) în număr mare, după același tip.
4. (sport) grupă de concurenți care dispută o probă de calificare.
5. grup de compuși organici care se caracterizează prin aceea că fiecare are în molecula sa câte un atom de carbon și doi atomi de hidrogen mai mult decât compusul precedent al grupului.
6. (mat.) expresie dintr-o infinitate de termeni deduși unul din altul după anumite reguli și legați prin semnele plus sau minus.
7. ~ statistică = șir paralel a două caracteristici corelate după un anumit criteriu.
8. (geol.) succesiune de terenuri care corespunde în timp unei epoci.
9. ansamblul mărcilor poștale care formează o anumită emisiune.
10. parte dintr-o colecție sau publicație periodică, având uneori un titlu aparte, în afară de cel general.
11. număr de ordine pe mărfurile fabricate într-un număr mare de exemplare de același tip; număr de fabricație.
12. (fon.) grup de sunete sau foneme printr-o trăsătură comună.
13. (muz.) succesiune prestabilită de 12 sunete ale gamei cromatice, în care fiecare sunet are valoare egală.
14. (inform.) tratare a operațiilor bit după bit.

braserie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brasserie)

1. local în care se servesc preparate culinare, specialități de cofetărie și patiserie, precum și băuturi.
2. berărie.

bufet-braserie

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (bufet + braserie)

1. bufet cu specific de braserie.

caroserie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carrosserie)

1. construcția montată pe un vehicul, pentru transportul oamenilor, materialelor, mărfurilor.

cartușerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cartoucherie)

1. secție într-un arsenal unde se fabrică și se depozitează cartușele.

cocserie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. cokerie)

1. ansamblul instalațiilor în care se fabrică cocsul.

confiserie

Parte de vorbire:  s.f. (franțuzism)  
Etimologie: (fr. confiserie)

1. local în care se fac, se consumă și se vând dulciuri (prăjituri, bomboane, înghețată et cetera); cofetărie.

adaptare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acțiunea de a (se) adapta; adaptație.
2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.
3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.
4. (bot.) modificările morfologice și fiziologice ale plantei pentru a face față condițiilor de mediu schimbat.
5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.

amatorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. amateurisme)

1. practicare, ca amator, a unui sport, a unei arte etc.; diletantism.
2. caracter al celui care exercită o meserie, o artă etc., ca amator, cu mai puțină calificare decât profesionistul.
3. (prin extensie) caracter de amator al muncii unor persoane necalificate sau neglijente.

americiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. américium)

1. (chimie) element radioactiv sintetic aparținând seriei chimice a actinidelor, obținut din uraniu prin bombardarea acestuia cu particule α accelerate, cu numărul atomic 95 și simbolul Am.
2. (var.) americium.

amorsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amorce)

1. dispozitiv de aprindere a unei încărcături; capsă.
2. cantitate de pulbere așezată între dispozitivul de aprindere și încărcătura de azvârlire a unei lovituri de artilerie.
3. bandă neagră, opacă, de celuloid, care servește la încărcarea-descărcarea aparatelor cinematografice ori a casetelor de filme la lumină.
4. (cinem.) detaliu plasat în prim-planul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime.
5. ~a drumului = primul tronson terminat al unui drum.
6. nadă, momeală (pentru pești).
7. (cib.) serie de instrucțiuni care permit introducerea unui program.

antetitlu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. avant-titre)

1. text înaintea titlului unei cărți, denumirea instituției sub egida căreia apare, numărul seriei, numele colecției etc.

apprenti

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apprenti)

1. (livr.) tânăr care învață o meserie sub îndrumarea unui instructor, unui maistru.
2. (fig.) începător.