Parte de vorbire: adj., adv.
Origine: (fr. sérieux, lat. seriosus)
1. grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; așezat, ponderat.
2. căruia nu-i place să glumească; sever, rigid.
3. (și adv.) privit cu seriozitate; pozitiv, real.
5. important, de seamă.
6. a lua (pe cineva sau ceva) în ~ = a acorda toată atenția (unei persoane sau unui lucru).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sérioscope)
1. negatoscop special care permite examinarea simultană a mai multor filme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sérioscopie)
1. examen radiologic constând în a lua succesiv mai multe imagini.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cavillation, lat. cavillatio)
1. argument verbal care nu atinge fondul serios al lucrurilor; sofism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. farceur)
1. cel care face farse; om neserios.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (it. fumista)
1. (om) căruia îi lipsește seriozitatea și pe care nu se poate conta; neserios, mistificator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. futile, lat. futilis)
1. lipsit de importanţă; inutil; neserios, frivol.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. grave, lat. gravis)
1. care necesită o atenție deosebită, care poate avea urmări neplăcute; (p. ext.) important.
2. (despre boli, răni) periculos.
3. (despre oameni) serios, demn, sever; solemn, rigid.
4. (despre voce, sunete, timbru) care aparține registrului de jos al scării muzicale; profund, de bas.
5. accent ~ = accent (`) care notează în unele limbi o vocală deschisă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infantile, lat. infantilis)
2. paralizie ~ă = poliomielită.
3. (fig.) copilăresc, pueril; neserios.