Dictionar

Severitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sévérité, lat. severitas)

1. asprime, exigenţă, rigiditate, austeritate.


Admonesta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. admonester)

1. a mustra cu severitate, a dojeni.


Duritate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dureté, lat. duritas)

1. proprietate a corpurilor solide de a fi dure.

2. calitate a radiaţiilor ionizante de a fi penentrante.

3. calitate a unei ape de a conţine săruri de calciu şi magneziu.

4. (fig.) asprime, severitate.


Gravitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gravité, lat. gravitas)

1. însuşirea de a fi grav; însemnătate, importanţă excepţională.

2. seriozitate, severitate.


Rigiditate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rigidité, lat. rigiditas)

1. însuşirea, starea a ceea ce este rigid; proprietate a corpurilor solide de a nu se deforma sub acţiunea forţelor exterioare.

2. (fig.) severitate excesivă; asprime; formalism.


Rigoare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rigueur, it. rigore, lat. rigor)

1. asprime, severitate, stricteţe.

2. de ~ = care se impune în mod obligatoriu; potrivit împrejurării.

3. (pl.) principii severe, rigurozitate.

4. exactitate, precizie.


Rigorism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. rigorisme)

1. concepție etică, promovată de Kant, care opune în mod rigid normele morale necesităților fizice și spirituale.

2. severitate excesivă în respectarea normelor morale; morală severă; austeritate.

3. calitatea a ceea ce este riguros; metodă de mare finețe și exactitate.