Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU szexuális, nemi
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT bisexualis; bisexus; hermaphroditus
2. FR bisexuel; bisexué; hermaphrodite
3. EN bisexual; hermaphroditic
4. DE zweigeschlechtlich; doppelgeschlechtig; hermaphroditisch
5. RU бисексуaльный; двуполый; обоеполый
6. HU kétnemű, kétivarú, hímnős
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sexuel, lat. sexualis)
2. care se referă la raportul dintre sexe.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (sexual + -icește)
1. din punct de vedere sexual; în mod sexual; în ceea ce privește sexualitatea.
2. din punct de vedere al distincțiilor anatomice și fiziologice între sexe.
3. prin intermediul sexelor sau al elementelor sexuale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sexualisme)
1. stare a unei fiinţe care are sex.
2. sexualitate erijată în principiu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sexualiste)
1. care ține de sexualism.
2. care stabilește sexualitatea ca principiu.
3. care se referă la sexualitate ca principiu.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT sexualitas
2. FR sexualité; nature sexuelle
4. DE Sexualität; Geschlechtlichkeit
5. RU сексуaльность
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstinence, lat. abstinentia)
1. abţinere de la anumite băuturi, alimente etc; abstenţiune.
2. (sintagmă) (economie politică) teoria ~ei = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.
3. ~ sexuală = abținere de la actul sexual.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acte, lat. actum)
1. manifestare a unei activităţi; acţiune, faptă.
2. a face ~ de prezenţă = a apărea undeva, obligat sau din politeţe.
4. ~ de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, bază la dezbaterile unui proces.
5. diviziune a unei opere dramatice.
6. ~ sexual = împreunare sexuală între doi indivizi; contact sexual.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accoupler)
1. (tr.) a uni două lucruri împreună; a cupla.
2. (tr., refl.) (despre animale) a pune împreună masculul și femela astfel încât să se reproducă; a (se) împerechea.
3. (refl.) (despre oameni) a avea relații sexuale; (fig.; despre oameni) a forma un cuplu, o pereche.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. adultère, lat. adulterium)
1. adj. (despre soţi) care încalcă fidelitatea conjugală.
2. s.n. întreţinere a relaţiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aphrodisiaque, gr. aphrodisiakos)
1. I. care stimulează apetitul sexual.
2. II. substanță care restabilește tonusul sexual; substanţă sau produs chimic care determină apariția, accelerarea sau creșterea apetitului sexual.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphrodisie)
1. exacerbare patologică a instinctului sexual.