Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. conseiller)
1. persoană care dă opinii și recomandări; sfătuitor, sfetnic.
2. persoană a cărei funcție este de a ghida sau asista altă persoană în anumite domenii.
3. specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu.
4. titlu al unor funcţionari din înaltele instanţe de judecată sau de verificare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. égérie)
1. o femeie care inspiră un politician, un om de litere etc.; muză.
2. consilieră, sfătuitoare pentru un politician, artist etc.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. inspirateur)
1. adj. (anat.) care favorizează inspirația; care contribuie la inhalarea aerului în plămâni.
2. adj., s.m.f. (persoană) care inspiră pe cineva; (prin ext.) îndrumător, sfătuitor.
3. (persoană) care influențează pe cineva.