OK
X
sfidător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (sfida + -tor)
1.
care
exprimă
o
atitudine
de
dispreț,
de
provocare;
care
sfidează.
cinic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de câine)
1.
adj.
care
denotă
sfidare;
sarcastic,
sfidător,
insolent,
nerușinat.
2.
școală
~ă
=
școală
filozofică
greacă
din
antichitate
care
s-a
preocupat
îndeosebi
de
problemele
eticii,
propovăduind
autonomia
morală
a
individului,
simplitatea,
întoarcerea
la
natură.
3.
s.
m.
filozof
aparținând
acestei
școli.
4.
adj.,
s.
m.
f.
(cel)
care
exprimă
deschis
și
fără
jenă
atitudini
și
gânduri
condamnabile;
(om)
nerușinat,
fără
scrupule.
proterv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. protervo, lat. protervus)
1.
arogant
și
insolent
în
mod
sfidător.
vârf
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (sl. vrŭhŭ)
1.
partea
de
deasupra
(ascuțită)
a
obiectelor
înalte.
2.
(bot.)
extremitatea
brusc
ascuțită
a
unui
organ.
3.
(plin)
cu
~
sau
încărcat
cu
~
=
foarte
plin.
4.
cu
~
și
îndesat
=
mai
mult
decât
trebuie;
cu
prisosință.
5.
asta
pune
(sau
face)
~
(la
toate)
=
asta
e
peste
orice
măsură;
asta
este
din
cale-afară.
6.
partea
cea
mai
înaltă
a
unui
munte
sau
a
unui
deal;
culme;
creastă;
coamă;
spinare;
creștet;
pisc.
7.
capătul
(de
obicei
mai
ascuțit)
al
unui
obiect
sau
organ.
8.
din
~ul
buzelor
=
a)
de
mântuială;
b)
cu
dispreț;
sfidător.
9.
punct
de
întretăiere
a
două
laturi
ale
unei
figuri
geometrice.
10.
fig.
moment
central
în
desfășurarea
unei
activități.
11.
ore
de
~
=
ore
cu
o
mare
aglomerație
sau
cu
o
solicitare
intensă.
12.
la
pl.
totalitate
a
persoanelor
de
frunte
ale
unei
societăți,
clase,
organizații.