Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. consacrer)
1. a da un caracter durabil; a consacra, a confirma.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (sfinți + -tor)
1. care face să dobândească harul divin, care sfințește.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auréole, lat. aureola)
1. cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinţilor; nimb.
2. halo în jurul unui astru, al unei efigii, pe o fotografie etc.
3. zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă.
4. fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice, în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop.
5. efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poştale litografiate.
6. (fig.) glorie, faimă; aură (1).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. beatificare, fr. béatifier)
1. a trece pe cineva, după moarte, în rândul sfinţilor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. canoniser, lat. canonizare)
1. a trece pe cineva în rândul sfinţilor.
2. a institui ca regulă, a considera sacru.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. consacrer, lat. consecrare)
1. tr. a da în întregime, a închina, a destina.
3. (despre preoţi) a hirotonisi.
4. a stabili, a consfinţi; a legitima.
5. tr., refl. a (se) dedica, a (se) devota.
Parte de vorbire: s.
Origine: (consacra)
1. acţiunea de a (se) consacra; dedicare.
2. consfinţire, stabilire; (spec.) confirmare, recunoaştere a capacităţii, a meritelor cuiva într-un anumit domeniu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déclin)
1. coborâre către asfinţit a unui astru.
2. (fig.) decădere (a unei fiinţe, a unui popor, a unei civilizaţii); decadenţă, regres.