sibilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sibylle, lat., gr. sibylla)

1. (ant.) femeie căreia i se atribuia darul de a prevedea viitorul.

asibila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. assibiler)

1. tr., refl. a da, a căpăta caracterele unei consoane africate.

sibilant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f.  
Etimologie: (fr. sibilant)

1. I. care șuieră, care este însoțit de o șuierătură; șuierător, siflant.
2. care amintește de șuieratul vântului.
3. (despre sunete consonante) care se articulează cu o ușoară șuierătură; siflant.
4. (fonetică) consoană ~ă = consoană șuierătoare sau siflantă.
5. II. (fonetică) consoană articulată prin apropierea vârfului limbii de alveola superioară; consoană șuierătoare sau siflantă.

sibilanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sibilance)

1. zgomot sibilant provocat în plămân de o leziune.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

actinografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinographie)

1. fotografie plasând obiectul între placa sensibilă și sursa luminoasă.
2. procedeu de preparare a unui clișeu tipografic cu raze roentgen.
3. imaginea obținută.

adenolimfoidită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adénolymphoïdite)

1. (med.) boală acută, infecțioasă, transmisibilă de preferință prin salivă, produsă de virusul Epstein-Barr; mononucleoză infecțioasă, boala sărutului.

aftos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aphteux)

1. cu afte.
2. febră ~oasă = boală a vitelor cornute, transmisibilă și omului, prin febră și erupție pe mucoasa gurii.

amnezic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. amnésique)

1. I. (med.) care se referă la amnezie; care este afectat de amnezie.
2. (med.) ictus ~ = sindrom neurologic care se caracterizează printr-o pierdere bruscă de memorie (această tulburare este reversibilă în câteva ore și este considerată benignă); amnezie globală tranzitorie.
3. II. persoană care a fost atinsă de amnezie.

anamorfoza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. anamorphoser)

1. a efectua o anamorfozare.
2. a realiza o deformare reversibilă a unei imagini folosind un sistem optic sau o transformare matematică.
3. a distorsiona imaginile unui film sau a unui program de televiziune folosind un sistem optic sau electronic, în vederea adaptării acestuia la un ecran de calculator sau de televiziune.