Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sibyllique)
1. referitor la sibile, la predicțiile lor, la capacitatea de a prezice viitorul; profetic; sibilin(ic).
2. (prin ext.) care este neînțeles sau greu de înțeles; enigmatic, vag.
3. (antonime) accesibil, comprehensibil, inteligibil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sibyllin, lat. sibyllinus)
1. sibilic.
2. cărţi ~e = culegere de oracole, păstrată la Capitoliu (Roma), consultată ori de câte ori republica era în primejdie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. sibyllinisch)
1. care ține de sibilă, profetic; sibilic.
2. care este misterios sau obscur; greu de înțeles; sibilic.
3. (antonime) comprehensibil, inteligibil.