Dictionar

fusila

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. fusiller)

1. (rar) a trage cu o armă de foc; a împuşca.
2. (în special) a executa prin împușcare o persoană condamnată.
 

microfosilă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. microfossile)

1. fosilă vegetală sau animală care poate fi observată doar la microscop; fosilă de dimensiuni microscopice.
 

SILAB-, -silab, -silabie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. syllab-, -syllabe, -syllabie, cf. lat. syllaba, gr. syllabe)

1. „silabă”.
 

silabă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. syllabe, lat. syllaba)

1. parte dintr-un cuvânt, dintr-unul sau din mai multe foneme, care se rosteşte într-o singură emisiune a vocii.
 

silabar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. syllabaire)

1. sistem de scriere în care fiecare simbol reprezintă nu un fonem, ci o silabă.
 

silabaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. syllabation)

1. descompunere a cuvintelor în silabe.
 

accent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accent, lat. accentus)

1. intonaţie specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensităţii vocii.
2. semn grafic care indică această intonaţie.
3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.
4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.
5. inflexiune afectivă a vocii.
6. (fig.) importanţă.
7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.
 

acrostih

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)

1. poezie în care iniţialele versurilor, citite vertical, formează un cuvânt, o sintagmă etc.
2. poem în care cuvântul sau expresia ascunsă apare citind primele litere, primele silabe sau primele cuvinte ale fiecărei linii pe verticală; putem complica citirea (un cuvânt sau o literă din două, ultimele litere, al doilea cuvânt etc.) pentru a transforma acest poem într-o problemă enigmistică.
 

africantrop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. africanthrope)

1. maimuţă antropoidă fosilă aparţinând perioadei glaciare din Africa orientală.
 

alcaic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alcaïque, lat. alcaicus)

1. vers ~ = vers endecasilabic greco-latin, cu un ritm armonios; strofă ~ă = strofă cu primele două versuri alcaice.
 

alexandrin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)

1. referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.
2. şcoala ~ă = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu.
3. de o subtilitate excesivă.
4. artă ~ă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (şi s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie ~ă = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.
 

aliteraţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allitération)

1. repetare, cu efect muzical, a aceluiaşi sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproforon, parhomeon.
2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitaţie psihică.
3. tendinţă patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe.
4. (înv.) aliterațiune.