silueta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. silhouetter)

1. a contura o siluetă.
2. (teatru, cinem.) a interpreta un rol.

siluetă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. silhouette)

1. imagine a unei ființe, a unui lucru etc. care se proiectează ca o umbră pe un fond luminos.
2. desen reprezentând contururile unei ființe, ale unui lucru pe un fond deschis.
3. desen din placaj sau carton pe care sunt fixate țintele la tir.
4. element de decor reprezentând tufișuri, profiluri de case.
5. talie zveltă.
6. (fam.) a face ~ = a deveni zvelt, a slăbi.

atrapă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attrape)

1. aparență înșelătoare; păcăleală.
2. obiect destinat a înșela prin amuzament.
3. siluetă, manechin pentru atragerea vânatului.

barzoi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. barzoi)

1. câine rusesc cu siluetă grațioasă și zveltă, folosit la vânătoare și agrement.

efila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. effiler)

1. tr., refl. a (se) subția, a slăbi, a căpăta siluetă.
2. tr. a rări, a fila părul.
3. a destrăma o țesătură (fir cu fir).

saluki

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Saluki)

1. ogar persan, cu o siluetă de mare frumusețe, cu care se vânează gazelele.

silueta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. silhouetter)

1. a contura o siluetă.
2. (teatru, cinem.) a interpreta un rol.

statură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stature, lat. statura)

1. înălțimea cuiva; siluetă, talie.