Dictionar

consimți

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. consentir)

1. tr., intr. a-și da consimțământul; a încuviința, a aproba.
 

presimți

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. pressentir)

1. a simți dinainte, vag și instinctiv.
 

resimți

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. ressentir)

1. tr. a simți puternic (o senzație fizică, un sentiment).
2. refl. a simți unele consecințe neplăcute, o slăbiciune etc.
3. a avea urmări.
 

accede

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. accéder, lat. accedere)

1. a avea acces (la un loc, la o situație et cetera); a pătrunde.
2. a ajunge la ceva, undeva.
3. a fi de acord; a consimți.
 

accepta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accepter, lat. acceptare)

1. a primi, a consimți, a fi de acord.
 

affettuoso

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. affettuoso)

1. (muz.) cu afecțiune, cu simțire, expresiv.
 

aliena

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aliéner, lat. alienare)

1. tr. (jur.) a înstrăina un bun (prin vânzare, cesiune).
2. refl. (fig.) a deveni ostil societății, a se simți izolat.
3. a înnebuni.
 

ambeta

Parte de vorbire:  vb. tr., refl. (învechit)  
Etimologie: (fr. embêter)

1. a cauza dezagrement; a enerva, a importuna pe cineva; a supăra, a deranja.
2. a resimți plictiseală, a fi plictisit; a (se) plictisi.
 

amoreza

Parte de vorbire:  vb. refl. (învechit)  
Etimologie: (amorez)

1. a se îndrăgosti, a simți tandrețe pentru cineva; a se înamora.
2. a se ~ lulea = a se îndrăgosti la nebunie.