Dictionar

simplifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. simplifier, lat. simplificare)

1. a face (mai) simplu.
2. a reduce o fracție, o expresie algebrică etc. printr-un divizor comun.
 

simplificabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. simplifiable)

1. care poate fi simplificat, facilitat, schematizat.
 

simplificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. simplification)

1. acțiunea de a simplifica și rezultatul ei; simplificare.
2. acțiune de reducere a complexității; acțiune de reducere la cea mai mică, mai puțin complexă, mai simplă unitate.
3. acțiunea de a lua în considerare doar elementele esențiale; schematizare.
4. (var.) (înv.) simplificațiune.
5. (antonime) complicare, complexificare.
 

simplificator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. simplificateur)

1. care simplifică sau tinde să simplifice; vulgarizator.
 

autosincronizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 +sincronizare)

1. operație simplificată de conectare a generatoarelor sincrone în paralele cu rețeaua.
 

auxiliar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. auxiliare, lat. auxiliaris)

1. adj., s. n. (element) care ajută la ceva; pe plan secundar; accesoriu; ajutător.
2. verb ~ = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse: ~ de aspect = verb care ajută la exprimarea gradului de realizare a acțiunii.
3. (mat.) cu care se poate simplifica și rezolva o problemă mai ușor.
4. s. m. ostaș roman aparținând unui auxilium.
 

basic-english

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. basic-english)

1. formă simplificată a limbii engleze, cu un minimum de cuvinte și forme gramaticale.
 

basic-french

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. basic-french)

1. formă simplificată a limbii franceze, cu un vocabular și o gramatică reduse.
 

cart 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr., it. kart, germ. Kart)

1. mic automobil cu caroserie simplificată, folosit în întreceri sportive sau jocuri pentru copii.
 

catageneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catagenèse)

1. (biol.) involuție a unei specii prin simplificare sau dispariția unor organe sau funcții.