Dictionar

sincer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sincère, lat. sincerus)

1. neprefăcut, cinstit; adevărat; deschis.
 

sinceramente

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. sinceramente)

1. cu sinceritate; într-un mod sincer.
 

sinceritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sincérité, lat. sinceritas)

1. însușirea, caracterul a ceea ce este sincer; neprefăcătorie, franchețe.
2. calitatea unei persoane sincere, care exprimă sentimente autentice, care nu-și ascunde gândurile.
3. (loc. adv.) cu ~ = în mod sincer; din toată inima; sinceramente.
 

artificial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. artificiel, lat. artificialis)

1. făcut de om; nenatural; meșteșugit.
2. (și adv.) prefăcut, nesincer; artificios.
3. arbitrar.
 

artificios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. artificieux, lat. artificiosus)

1. care este plin de artificii sau de viclenie; artificial.
2. (antonime) direct, franc, sincer.
 

byronism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. byronisme)

1. imitație a poeziei lui Byron, caracterizată printr-o atitudine de revoltă individuală și anarhică, impetuoasă, dominată de pasiuni tumultuoase, dar sinceră și cinstită.
 

cavaleresc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. cavalleresco)

1. care se referă la cavalerism sau la epoca cavalerismului.
2. care prezintă calități de cavaler; care este vrednic de cavaler; care este caracteristic cavalerilor.
3. (prin ext.) care vădește un caracter sincer, deschis; franc, leal.
 

cordial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cordial)

1. (și adv.) pornit din toată inima; afectuos, sincer.
 

deloial

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déloyal)

1. incorect, necinstit, nesincer.