Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. sirène, it. sirena, lat siren)
1. (mit.) ființă fabuloasă cu cap de femeie și trup de pește sau de pasăre, care ademenea, prin cântecele ei, pe corăbieri în locuri primejdioase, unde aceștia își găseau moartea.
3. aparat emițător de sunete de mare intensitate, cu care se dau semnalele în fabrici, în navigație etc. sau în cazuri de alarmă.
4. aparat în laborator pentru măsurarea înălțimii sunetelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. signal)
1. semnal convenţional emis de un fluier, de o sirenă.
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (prob. din germ. Hupe „corn, sirenă; claxon”)
1. sirenă (zona minieră Baia Mare).