Rezultate secundare (Slavă,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., it. gloria)
1. strălucire, renume prin virtuţi excepţionale; onoare, slavă.
2. om deosebit de valoros; celebritate.
3. aureolă luminoasă în formă de fascicul radial (în pictură, sculptură, decoraţie), simbolizând sfinţenia.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f., III. s.f.
Origine: (Macedonia + -ean)
1. I. care este originar din Macedonia, care este specific Macedoniei și populației din Macedonia.
2. II. persoană care face parte din populația de bază a Macedoniei sau este originară de acolo.
3. III. limbă vorbită în vechea Macedonie; limbă slavă vorbită în Macedonia de astăzi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (gern. Magnifikat, fr. magnificat)
1. compoziţie muzicală polifonică, de forma unei cantate; cântec de slavă, punctul culminant într-o misă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nimbe, lat. nimbus)
1. cerc luminos desenat de pictori în jurul capului unor personaje (sfinţi); aureolă.
2. cerc, zonă luminoasă.
4. (fig.) prestigiu, măreţie, splendoare, slavă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. paléoslave)
1. adj. referitor la slava veche; scris în această limbă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. polabe)
1. limbă slavă occidentală vorbită cândva pe cursul inferior al Elbei.