Dictionar

Slugărnicire

Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (slugărnici)

1. acțiunea de a slugărnici și rezultatul ei; faptul de a munci ca slugă sau în folosul altuia; slugăreală.


Ancilar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ancilaire)

1. referitor la servitori; de slugă.

2. iubiri ~e = relații galante, legături cu servitorii.

3. (prin ext.) subordonat, umil.


Lacheu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. laquais)

1. servitor îmbrăcat în livrea.

2. (fig.) om slugarnic, servil.


Obsecvios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. obséqueux, lat. obsequiosus)

1. excesiv de respectuos; servil, slugarnic; smerit, umil.


Servil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. servile, lat. servilis)

1. referitor la condiţia de sclav.

2. slugarnic; linguşitor; supus.

3. care se conformează riguros modelului; lipsit de originalitate.

4. (despre traduceri) care se ţine în mod formal de original, neglijând conţinutul; literal.


Servilism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. servilisme)

1. spirit, atitudine servilă; slugărnicie; servilitate.


Servitor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. serviteur, lat. servitor)

1. angajat în serviciul cuiva pentru treburi casnice; (p. ext.) orice persoană care lucrează la stăpân; slugă.