Dictionar

Rezultate secundare (Smârc,):

Smârceală

Parte de vorbire: s.f. (Muntenia)
Origine: (smârci + -eală)

1. plâns înăbușit și întretăiat (alintat și prefăcut); smiorcăială.


Smiorcăitură

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (smiorcăi + -tură)

1. plâns înăbușit și întretăiat (alintat și prefăcut); smiorcăială, (reg.) smârcâitură.

2. zgomot specific produs de cel care se smiorcăie; smiorcăială, (reg.) smârcâitură.