Dictionar

confuzie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. confusion, it. confusione, lat. confusio)

1. stare a ceea ce este confuz, vorbind despre lucruri fizice și lucruri morale.
2. actul de a confunda un lucru cu altul; rezultatul acestei acțiuni.
3. încurcătură; lipsă de orientare.
4. frământare sau dezordine politică.
5. jenă, din rușine sau din smerenie.
6. ~ mintală = tulburare de conștiință care apare în cazul unor infecții și intoxicații.
7. (înv.) confuziune.
 

pietate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. piété, lat. pietas)

1. evlavie, smerenie; devoțiune.
2. sentiment de respect profund față de cineva sau ceva.
 

nesemeț, -eață

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (ne- + semeț)

1. care exprimă smerenie, umilință.
 

smeritură

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (smeri + -tură)

1. atitudine umilă și supusă; smerenie.
 

smereală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (smeri + -eală)

1. respect și prețuire izvorâte din recunoașterea superiorității cuiva sau a ceva; smerenie, (înv.) smernicie.
 

smernicie

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (smernic + -ie)

1. respect și prețuire izvorâte din recunoașterea superiorității cuiva sau a ceva; smereală, smerenie.