Rezultate secundare (Smerit,):
Parte de vorbire: adj., s.m.f. (înv.)
Origine: (smeri + -tor)
1. (persoană) care supune pe cineva.
2. (persoană) care umilește pe cineva.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (smeri + -tură)
1. atitudine umilă și supusă; smerenie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. obséqueux, lat. obsequiosus)
1. excesiv de respectuos; servil, slugarnic; smerit, umil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. humilis)
1. care are sentimentul, conştiinţa lipsei sale de valoare, a inferiorităţii lui; smerit, modest.
2. (fig.) cu o înfăţişare neîngrijită, urâtă.
3. neînsemnat; simplu, modest.