Dictionar

Rezultate secundare (Smerit,):

Smeritor, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f. (înv.)
Origine: (smeri + -tor)

1. (persoană) care supune pe cineva.

2. (persoană) care umilește pe cineva.


Smeritură

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (smeri + -tură)

1. atitudine umilă și supusă; smerenie.


Obsecvios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. obséqueux, lat. obsequiosus)

1. excesiv de respectuos; servil, slugarnic; smerit, umil.


Umil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. humilis)

1. care are sentimentul, conştiinţa lipsei sale de valoare, a inferiorităţii lui; smerit, modest.

2. (fig.) cu o înfăţişare neîngrijită, urâtă.

3. neînsemnat; simplu, modest.

4. sărac, sărăcăcios.