Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sobriété, lat. sobrietas)
1. însuşirea a ceea ce este sobru; simplitate, concizie.
2. cumpătare, moderaţie, măsură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. ampollosità)
1. redundanță și sofisticare în vorbire și scris; emfază (în stil); retorism.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. anachorète, lat. anachoreta)
1. religios care duce, retras în singurătate, o viață de sobrietate și contemplare; eremit, pustnic, sihastru; (antonim) cenobit.
2. (prin ext.) om care trăiește departe de societate, ducând o viață austeră și virtuoasă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos)
1. ordin ~ = ordin arhitectonic în Grecia antică, caracterizat prin robusteţe şi sobrietate, prin coloane fără bază, cu friza decorată cu triglife şi metope.
2. (despre elemente arhitecturale, clădiri) în stil doric.
3. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebeşte de cea a modului minor natural prin faptul că treapta a 4-a urcată, în loc să formeze cu tonica o sextă mică, formează o sextă mare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. frugalité, lat. frugalitas)
1. faptul de a consuma puțin, de a achiziționa bunuri și servicii într-o manieră restrânsă și de a utiliza cu economie bunurile și serviciile deja deținute; sobrietate.
2. însușirea, caracterul a ceea ce este frugal; simplitate, (înv.) simpleță.
3. calitatea de a fi cumpătat, econom.
4. (antonime) intemperanță, necumpătare, voracitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tempérance, lat. temperantia)
1. cumpătare, moderaţie, sobrietate.