Dictionar

sociabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sociabilité)

1. însușire, capacitate a oamenilor de a trăi în societate.
2. comunicativitate.
3. (biol.) mod de grupare a indivizilor unei specii vegetale în cadrul unui habitat.
 

sociabilitate

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT sociabilitas
2. FR sociabilité
3. EN sociability; gregariousness
4. DE Soziabilität; Geselligkeit; Geselligkeitsgrad; Häufungsweise; Vereinbarkeit; Gemeinschaftlichkeit
5. RU общественность; стaйность; скученность
6. HU társulásképesség; társas ösztön; társas érintkezésre való hajlam
 

disociabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dissociabilité)

1. însușirea de a fi disociabil.
 

insociabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. insociabilité)

1. atitudinea cuiva care nu este capabil de relații amabile sau plăcute cu ceilalți; lipsă de sociabilitate; nesociabilitate.
2. incapacitatea de a trăi în societate.
3. (antonim) sociabilitate.
 

insociabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. insociabilité)

1. atitudinea cuiva care nu este capabil de relații amabile sau plăcute cu ceilalți; lipsă de sociabilitate; nesociabilitate.
2. incapacitatea de a trăi în societate.
3. (antonim) sociabilitate.
 

microsociolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. microsociologue)

1. specialist în microsociologie, studiul formelor de sociabilitate în cadrul unor grupuri mici precum cuplurile, familiile etc.
2. reprezentant, adept al microsociologiei.