Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. défalquer, lat. defalcare)
1. a desprinde, a da la o parte o sumă dintr-o socoteală, dintr-un cont; a desprinde o parte dintr-un tot.
2. a împărţi (o lucrare, un teren etc.) în mai multe părţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. explication, lat. explicatio)
1. explicare; lămurire (a ceea ce este neînțeles, obscur), clarificare a unei chestiuni.
2. a cere ~ii (cuiva) = a cere socoteală; a avea o ~ cu cineva = a discuta cu cineva în vederea evitării unui diferent.
3. cauză.
4. operație prin care se dezvăluie temeiul sau scopul unei acțiuni, unui fenomen sau eveniment.
5. rezultatul acestei operații; propozițiile, expresiile prin care se realizează.
Parte de vorbire: loc. nom. (s.n. inv.)
Origine: (lat. mixtum compositum)
1. amestec artificial, uneori artificios şi nereuşit; combinație mixtă, făcută la întâmplare, fără nici o socoteală; improvizație, harababură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. responsabilité)
1. obligația de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta și suporta consecințele; răspundere.
2. faptul de a fi responsabil; capacitatea de a lua decizii individuale; necesitatea morală de a îndeplini o datorie, un angajament.
3. funcție sau sarcină de răspundere.
4. (drept) obligația de a repara o greșeală sau de a respecta un angajament.
5. (drept) obligația, pentru un guvern, de a părăsi puterea atunci când organul legislativ îi retrage încrederea.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. statistique, germ. statistisch, /II/ Statistik)
1. adj. referitor la statistică.
2. s. f. ramură a matematicilor aplicate ale cărei principii decurg din teoria probabilităților și care se ocupă cu gruparea metodică și cu studiul seriilor de fapte sau date numerice.
3. ansamblu de date numerice referitoare la o categorie de fapte.
4. reprezentare grafică a situației reale sau probabile a unui ansamblu de elemente.
5. numărătoare, socoteală, recensământ.
6. (fiz.) teorie care descrie comportarea de ansamblu a unui sistem din numeroase particule.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (evalua + -re)
1. acțiunea de a evalua și rezultatul ei; socoteală, calcul; apreciere, prețuire.
2. valoarea rezultată din estimare.
3. (d. lucrări, teste etc.) notare.