abuz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalității; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.

adio

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. addio)

1. rămas bun! rămâi cu bine! o (s. n.) a-și lua ~ (de la ceva) = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna.

aprecia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. apprécier, lat. appretiare)

1. a stabili valoarea, a evalua, a estima.
2. a prețui, a stima (pe cineva).
3. a socoti, a considera (că).

atu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atout)

1. carte de joc de culoare socotită în mod convențional superioară celorlalte cărți.
2. situație, element, poziție care oferă un avantaj în plus.

autoculpabiliza

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + culpabiliza

1. a se socoti singur vinovat (de ceva).

avaliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. avaliser)

1. (fin.) a da avalul unei cambii (avalul este socotit că rezultă din simpla semnătură a avalistului pusă pe fața cambiei); a garanta (o cambie).