Dictionar

soldat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. soldato, germ. Soldat)

1. militar care servește în armată fără a fi gradat.
2. militar de profesie.
3. (fig.) militant activ pentru o cauză.
 

soldățeasca

Parte de vorbire:  s.f. art. (reg.)  
Etimologie: (soldat + -ească)

1. dans popular executat de bărbați.
2. melodie după care se execută acest dans.
 

soldățel

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (soldat + -el)

1. diminutiv al lui soldat; soldat (mic); (reg.) soldățaș.
 

soldățesc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (soldat + -esc)

1. care aparține soldaților, privitor la soldați, de soldat; ostășesc; (prin gener.) militar.
 

soldățește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (soldat + -ește)

1. în felul soldaților; cum obișnuiesc soldații; ca soldații; ostășește; (prin gener.) militărește.
 

soldăți

Parte de vorbire:  vb. (reg.)  
Etimologie: (v. soldat)

1. intr. a se afla în serviciul militar; a face armata; a duce viață de soldat; (prin ext.) a se război.
2. tr. a supune la instrucție militară.
 

soldăție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (soldat + -ie)

1. starea, calitatea de soldat; serviciul de soldat; militărie, ostășie.
 

annona

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. annona)

1. (în Roma antică, în perioada imperiului) obligație a populației de a aproviziona orașele și armata.
2. (în Imperiul Bizantin) tain al soldaților.
 

arbaletrier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arbalétrier)

1. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă.
2. s. n. grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș.
 

archebuzier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arquebusier)

1. soldat înarmat cu o archebuză.
 

asaltator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (it. assaltatore)

1. cel care asaltează; cineva care atacă sau asaltează pe altcineva în mod violent sau criminal; soldat încadrat într-un corp de trupe de asalt.
 

askari

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. askari)

1. soldat indigen din vechile trupe germane și italiene.
 

bersalier

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. bersagliere)

1. soldat din armata italiană a cărui uniformă include o pălărie garnisită cu pene (similar cu vânătorul de munte din Armata României).