mediu de cultură solid

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT medium nutricium solidum
2. FR milieu de culture solide
3. EN solid culture medium
4. DE fester Nährboden
5. RU твёрдaя питaтельнaя средa
6. HU szilárd tápközeg

solid, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. solide, lat. solidus)

1. (și s. n.) (corp) care la temperatura normală își păstrează forma și dimensiunea neschimbate; consistent; tare, dur.
2. rezistent, durabil, trainic.
3. temeinic, serios; sigur.
4. voinic, puternic, robust; corpolent, gras.
5. (fig.) care înfruntă cu tărie greutățile; dârz.

solidago

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. solidago)

1. plantă erbacee vivace, decorativă, cu flori bogate, de culoare galbenă: splinuță.

solidar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. solidaire)

1. care este legat de cineva sau de ceva printr-o unitate de concepții, de sentimente și de interese; strâns unit.
2. care participă împreună cu alții la un drept.
3. (despre un creditor sau un debitor) aflat într-un raport de solidaritate.
4. (despre piese de mașini) strâns legat de altceva; care ia parte la aceeași măsură cu altă piesă la o acțiune.

solidaricește

Parte de vorbire:  adv. (înv.)  
Etimologie: (solidar + -icește)

1. în mod solidar; într-un mod în care fiecare răspunde pentru tot.

solidarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. solidarisme)

1. concepție social-politică, de esență reformistă sau conservatoare, care consideră că principiul fundamental al existenței societății este solidaritatea tuturor membrilor ei.

absorbant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. absorbant)

1. adj. absorbitor, absorbtiv.
2. adj., s.n. (corp lichid sau solid) care absoarbe gaze, substanțe, radiații etc.
3. adj. (fig.) care preocupă.

absorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe.
2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
7. extragere, aspirare.

acetamidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétamide)

1. (chimie) compus organic, alb, cristalin și solid în forma sa pură, produs prin deshidratarea acetatului de amoniu (CH₃CONH₂); amidă a acidului acetic.

acuarelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquarelle, it. acquarella)

1. tehnică picturală prin culori dizolvate în apă.
2. pictura executată.
3. vopsea (solidă), folosită în acuarelă (1).

aderență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.
2. bridă.
3. (fiz.) forță care menține alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton și oțel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafața pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conștientă.
7. (bot.) concreștere intimă și secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obișnuit separate (frunze, petale, antere).

adsorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adsorption)

1. fixare a unei substanțe lichide sau gazoase, într-un strat subțire, pe suprafața unui corp solid.
2. capacitatea părții superficiale a solului de a acumula substanțe solide, lichide și gazoase.