Dictionar

sortilegiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. sortilegio, lat. sortilegium)

1. (în superstiții) vrăji, farmece; profeție.
 

sortiment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Sortiment)

1. totalitatea produselor, a mărfurilor de același sort.
 

consorțial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consortial)

1. care aparține unui consorțiu (II, 1).
 

decima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décimer, lat. decimare)

1. (la romani și în evul mediu) a pedepsi o unitate militară executând câte unul din zece soldați, prin tragere la sorți.
2. a ucide, a omorî în număr mare; a extermina, a masacra.
 
 
 

dezasorta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. désassortir)

1. a face ca magazinele rămână lipsite de sortimente variate de mărfuri.
2. a desperechea (ceva asortat).
 

edam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. edam)

1. sortiment de brânză olandezâ.