Rezultate secundare (Sparge,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. brisant)
1. adj. (despre explozive) care se descompune într-un timp foarte scurt, dezvoltând faze sub presiune.
2. s. m. val care se rostogoleşte şi se sparge în apropierea ţărmului.
3. stâncă submarină de care se izbesc valurile.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. cambrioler)
1. a face o spargere, a fura prin efracţie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. casser)
1. tr. a anula, în urma unui recurs, o hotărâre judecătorească.
3. a scoate din uz şi din inventar, a reforma (o maşină, un aparat etc.).
4. refl. (despre vin) a-şi pierde culoarea naturală în contact cu aerul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cassable)
1. care se poate sparge; casant.
2. (despre o hotărâre judecătorească) care poate fi anulat în urma unui recurs.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cassant)
1. care se sparge sau se sfărâmă ușor; casabil, fragil.
2. (fig.; despre modul de a vorbi al cuiva) tăios.
3. care posedă un caracter ferm, categoric; hotărât.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cassation)
1. (jur.) anulare a unei hotărâri judecătoreşti în urma admiterii recursului.
2. (cont.) totalizarea operaţiilor privind scoaterea definitivă din uz şi din inventar a unui mijloc fix.
3. spargere.