OK
X
cambriola
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. cambrioler)
1.
a
face
o
spargere,
a
fura
prin
efracție.
casațiune 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cassation)
1.
(jur.)
anulare
a
unei
hotărâri
judecătorești
în
urma
admiterii
recursului.
2.
(cont.)
totalizarea
operațiilor
privind
scoaterea
definitivă
din
uz
și
din
inventar
a
unui
mijloc
fix.
3.
spargere.
colaps 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. collapse)
1.
prăbușire
a
unei
construcții;
(p.
ext.)
prăbușire
(economică
etc.);
ruină,
faliment.
2.
(tehn.)
deformare,
spargere
a
pereților.
3.
dezlipire
internă
care
poate
surveni
în
timpul
uscării
lemnului.
4.
~
gravitațional
=
prăbușire
gravitațională.
deferlaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. déferlage)
1.
acțiunea
de
a
deferla
și
rezultatul
ei;
rostogolire
și
spargere
a
valurilor,
împrăștiindu-se;
deferlare,
deferlat.
ecofobie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. écophobie)
1.
teamă
patologică
de
a
sta
singur
în
casă;
fobia
poate
apărea
în
timpul
vieții
unui
individ
fără
un
motiv
anume
sau
după
un
anumit
eveniment
(șomaj,
spargere,
depresie).
efractor, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. effracteur)
1.
infractor
care
a
comis
o
spargere.