Sparta

Parte de vorbire:  substantiv propriu; feminin singular invariabil  
Etimologie: (din greaca veche Σπάρτη „Spárti”)

1. (geog., ist.) oraș grecesc antic din Peloponez, capitala Laconiei și unul dintre cele mai puternice orașe-stat ale Greciei antice.
2. (sinon.) Lacedemona.

spartachiadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rus. spartakiada)

1. competiție sportivă de mase, care include mai multe sporturi.
2. (sport) eveniment sportiv internațional organizat de URSS și țările din Est.

spartachist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (germ. Spartakist)

1. revoluționar care aparținea unei organizații socialiste ilegale germane „Spartakus”.
2. membru al mișcării politice de extremă stângă condusă de Rosa Luxemburg și Karl Liebknecht, în Germania, la începutul secolului al XX-lea.

spartakism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. fr. spartakisme)

1. (istorie politică) curent politic revoluționar german, inspirat de grupul Spartakus și spartachiști, și care a stat la originea Partidului Comunist German.

spartan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. spartanus, it. spartano)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Sparta.
2. adj. propriu spartanilor.
3. (fig.; și s.) aspru, sever, auster.

sparteină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. spartéine)

1. alcaloid toxic din semințele unei plante exotice, analeptic, cardiac și diuretic.

alter ego

Parte de vorbire:  s. m.  
Etimologie: (lat. alter ego, al doilea eu)

1. persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui.
2. prieten nedespărțit.

apella

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. apella)

1. adunare populară în Sparta antică, având toți cetățenii cu drepturi depline, trecuți de 30 de ani.

atrial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., germ. atrial)

1. (anat.) referitor la atriu, la una dintre cele două despărțituri superioare ale inimii.

bară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barre)

1. drug de metal (destinat prelucrării).
2. piesă de metal sau de lemn, în construcții sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor.
3. (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru.
4. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive.
5. șut în stâlpul porții de fotbal.
6. barieră care desparte pe judecători de avocați și împricinați; locul de unde se pledează în fața justiției.
7. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos.
8. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text.
9. linie verticală care separă măsurile unui portativ.
10. ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite.
11. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare.
12. mascaret.

bifor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. bifora)

1. (în stilul romantic și gotic; despre o deschidere) cu două uși sau canaturi despărțite printr-o colonetă, fiecare terminându-se printr-un arc.
2. uter ~ = malformație a uterului al cărui col prezintă două orificii.

bifurca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bifurquer)

1. refl. a se despărți în două ramuri, direcții.