Rezultate secundare (Sperietură.):
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (înspăimânta + -[ă]tură)
1. înfricoșare, spaimă, (înv.) spăimântătură.
2. (med. populară) boală provenită din spaimă; (pop.) sperietură, (înv.) spăimântătură, (reg.) spăimat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (spăimânta + -ătură)
1. (înv.) teamă puternică și violentă provocată de o emoție, de ceva neprevăzut și primejdios; spaimă.
2. (reg.) boală provenită din spaimă; sperietură, (reg.) înspăimântătură.