Rezultate secundare (Spiritual,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. negro-spiritual)
1. cântec religios de inspiraţie creştină al negrilor din America.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. spirituel, lat. spiritualis)
3. inteligent, deştept, ager; înzestrat cu umor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl., fr. spiritual)
1. /spirituăl/ s. n. cântec de cult protestant, modificat de populaţia de culoare din SUA, care i-a imprimat o puternică sincopare.
2. s. m. f. membru al unor secţii ale ordinului franciscanilor, apărute în sec. XIII.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spiritualisme)
1. concepţie filozofică idealistă şi mistico-religioasă potrivit căreia spiritul este o realitate substanţială primordială, independentă de materie.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. spiritualiste)
1. I. referitor la spiritualism, propriu spiritualismului.
2. (rar) care aparține spiritului; care aparține psihicului; spiritual.
3. II. adept al spiritualismului (doctrină conform căreia spiritul este o realitate independentă și superioară).
4. adept al spiritismului; spiritist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spiritualité, lat. spiritualitas)
1. caracterul a ceea ce este spiritual.
2. ansamblu de idei şi sentimente care caracterizează un popor, o naţiune din punctul de vedere al vieţii spirituale, al specificului culturii sale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abrutissant)
1. care abrutizează.
2. care dezumanizează prin diminuarea sau distrugerea activității intelectuale sau spirituale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. activisme)
1. atitudine care pune accentul pe nevoile vieţii.
2. doctrină potrivit căreia spiritul uman trebuie să se angajeze în acţiune pentru realizările materiale şi spirituale ale societăţii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anagogie)
1. elevația sufletului către lucrurile divine.
2. interpretare spirituală și mistică a Scripturilor.
3. interpretare a Scripturii, care se ridică de la sensul literar al textului la cel alegoric şi spiritual.
4. figură de retorică prin care se trece de la particular la general.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anecdote, gr. anekdota)
1. fapt puţin cunoscut din viaţa particulară a unei personalităţi.
2. scurtă povestire hazlie, spirituală, cu un sfârşit deosebit, neaşteptat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. angélisme)
1. atitudine spirituală sau intelectuală care constă în preocuparea excesivă de a se conforma unui tip ideal, ignorând sau refuzând realitățile umane sau lucrurile materiale, de dragul purității; puritate, frumusețe, grație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. animisme)
1. credinţă primitivă potrivit căreia obiectele şi fenomenele naturii ar fi însufleţite; spiritualizare, personificare a forţelor şi fenomenelor naturii.