Dictionar

Rezultate principale (Spiritualism,):

Spiritualism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spiritualisme)

1. concepţie filozofică idealistă şi mistico-religioasă potrivit căreia spiritul este o realitate substanţială primordială, independentă de materie.


Rezultate secundare (Spiritualism,):

Neospiritualism

Parte de vorbire: s.
Origine: (neo- + spiritualism)

1. curent în gândirea filozofică din Franţa şi Italia, care a imprimat interpretării şi analizei aparatului conceptual al spiritualismului o direcţie mai subiectivistă, de coloratură iraţionalistă şi antiintelectualistă.


Neoromantism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. néo-romantisme)

1. curent în literatura modernă universală de la începutul sec. XX, apărut ca o reacție împotriva naturalismului.

2. tendință artistică modernă care se inspiră din romantism.

3. direcție în filosofie care, păstrând cadrul teoretic al romantismului, anunță existențialismul și neospiritualismul.


Neospiritualism

Parte de vorbire: s.
Origine: (neo- + spiritualism)

1. curent în gândirea filozofică din Franţa şi Italia, care a imprimat interpretării şi analizei aparatului conceptual al spiritualismului o direcţie mai subiectivistă, de coloratură iraţionalistă şi antiintelectualistă.


Spiritualist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. spiritualiste)

1. I. referitor la spiritualism, propriu spiritualismului.

2. (rar) care aparține spiritului; care aparține psihicului; spiritual.

3. II. adept al spiritualismului (doctrină conform căreia spiritul este o realitate independentă și superioară).

4. adept al spiritismului; spiritist.

5. (antonim) materialist.