Rezultate principale (Spiritualism,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spiritualisme)
1. concepţie filozofică idealistă şi mistico-religioasă potrivit căreia spiritul este o realitate substanţială primordială, independentă de materie.
Rezultate secundare (Spiritualism,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (neo- + spiritualism)
1. curent în gândirea filozofică din Franţa şi Italia, care a imprimat interpretării şi analizei aparatului conceptual al spiritualismului o direcţie mai subiectivistă, de coloratură iraţionalistă şi antiintelectualistă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. néo-romantisme)
1. curent în literatura modernă universală de la începutul sec. XX, apărut ca o reacție împotriva naturalismului.
2. tendință artistică modernă care se inspiră din romantism.
3. direcție în filosofie care, păstrând cadrul teoretic al romantismului, anunță existențialismul și neospiritualismul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (neo- + spiritualism)
1. curent în gândirea filozofică din Franţa şi Italia, care a imprimat interpretării şi analizei aparatului conceptual al spiritualismului o direcţie mai subiectivistă, de coloratură iraţionalistă şi antiintelectualistă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. spiritualiste)
1. I. referitor la spiritualism, propriu spiritualismului.
2. (rar) care aparține spiritului; care aparține psihicului; spiritual.
3. II. adept al spiritualismului (doctrină conform căreia spiritul este o realitate independentă și superioară).
4. adept al spiritismului; spiritist.