Dictionar

Spontan, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. spontané, lat. spontaneus)

1. adj. care acționează pe moment, cu promptitudine.

2. (fiziol.; despre mișcări) care se execută de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă.

3. (despre plante) care crește liber în natură.

4. s. n. (fil.) categorie a materialismului istoric care exprimă activitatea determinată direct de necesitatea istorică, obiectivă.


Spontaneism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. spontanéisme)

1. atitudine socială și/sau politică spontană; caracter spontan; spontaneitate.

2. concepţie şi practică ce neagă necesitatea şi rolul organizării în lupta politică împotriva puterii dominante, absolutizând forţa şi eficienţa acţiunii spontane.


Spontaneist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. spontanéiste)

1. I. referitor la spontaneism, propriu spontaneismului.

2. II. adept al spontaneismului (teorie politică conform căreia mișcarea revoluționară se dezvoltă spontan, fără a fi nevoie treacă prin organizații politice, administrative, industriale și sindicale).


Spontaneitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spontanéité)

1. însuşirea de a fi spontan; spontaneism.

2. vioiciune, promptitudine.


Abiogeneză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiogenèse)

1. (biologie) teorie care admite generația spontanee, adică apariția vieții din materie anorganică neînsuflețită; arhebioză.

2. (antonim) biogeneză.


Acomodare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)

1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.

2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.

3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.

4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.


Andropauză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. andropause)

1. (med.) fenomen biologic, analog menopauzei la femei, care poate afecta bărbații în vârstă, caracterizată prin reducerea nivelului de testosteron, scăderea dorinței sexuale, mai puține erecții spontane, disfuncții erectile et cetera; climacteriu masculin.


Apifobie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. apiphobia)

1. teamă patologică de albine, care poate apărea spontan sau în urma unei confruntări traumatizante cu obiectul fobiei (mușcătura de insectă); melisofobie.


Arhebioză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. archébiose)

1. originea vieţii pe Pământ.

2. începutul vieții prin generație spontană; arhigonie.


AUT-, AUTO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. aut/o/-, cf. gr. autos „el însuși”)

1. „însuși, singur, de la sine, spontan, automat, prin mijloace proprii, automobil, maşină”.