spontan, -ă
Parte de vorbire: adj., s.
Etimologie: (fr. spontané, lat. spontaneus)
Etimologie: (fr. spontané, lat. spontaneus)
1. adj. care acționează pe moment, cu promptitudine.
2. (fiziol.; despre mișcări) care se execută de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă.
3. (despre plante) care crește liber în natură.
4. s. n. (fil.) categorie a materialismului istoric care exprimă activitatea determinată direct de necesitatea istorică, obiectivă.