Dictionar

binedispune

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (bine + dispune)

1. a face se simtă sau a se simți bine.
 
 

indispune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. indisposer)

1. a(-și) strica voia bună; a (se) supăra.
 

predispune

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. prédisposer)

1. intr., tr. a crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva.
2. a determina o sensibilitate deosebită față de anumite boli.
 
 
 
 

acarp, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acarpe)

1. (bot.) se spune despre o plantă care nu produce fructe.
 

acultural, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (a- + cultural)

1. (se spune despre cineva) care nu are noțiunea de cultură.