Parte de vorbire: s.f.
Origine: (necunoscută)
1. bloc mare de piatră, lipsit de vegetație, cu pereții drepți și colțuroși; stană, stei.
2. (fig.) obstacol, dificultate mare.
4. (expr.) de ~ = puternic; indiferent, rece.
5. (expr.) a face (sau a sta) ~ = a împietri.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. brisant)
1. adj. (despre explozive) care se descompune într-un timp foarte scurt, dezvoltând faze sub presiune.
2. s. m. val care se rostogoleşte şi se sparge în apropierea ţărmului.
3. stâncă submarină de care se izbesc valurile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cristal, gr. krystallos)
1. corp mineral (dintr-o rocă) sub formă de poliedru, mărginit de feţe netede.
2. ~ de stâncă = formă naturală cristalizată, pură a silicei.
3. (p. anal.) sticlă de fabricaţie specială, de calitate superioară, transparentă şi incoloră.
4. vas, obiect fabricat dintr-o astfel de sticlă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. escalade)
1. escaladare; cățărare, ascensiune.
2. ramură a alpinismului constând din ascensiuni în cursul cărora sportivul se cațără prin mijloace proprii, prize și reazeme naturale pe care i le oferă stânca.
3. (fig.) creșterea rapidă în intensitate, în amploare a unui fenomen social etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. fourneau)
1. cuptor înalt, în formă de turn, cu instalație pentru topirea minereurilor și extragerea metalelor.
2. încărcătură de exploziv introdusă într-o stâncă, într-un zid etc. care urmează să fie aruncat în aer.
3. groapă în urma exploziei în pământ a unei asemenea încărcături.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. grotte, it. grotta)
1. cavitate naturală într-o stâncă, uneori subterană sau subacvatică, sau care este săpată de mâna omului; peșteră; adâncitură, cavernă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Horn, fr. horn)
1. relief cu aspect de piramidă triunghiulară în regiunile alpine, în urma intersectării pereţilor circurilor glaciare.
2. (alp.) spaţiu îngust dintre doi pereţi de stâncă paraleli şi înalţi.