Parte de vorbire: adj.
Origine: (stânjen + -iu)
1. de culoarea florii de stânjenel; liliachiu, violet-închis.
2. (var.) (pop.) stânjiniu, (reg.) stânjăniu, (reg.) stinjeniu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. embarassant)
1. care ambarasează, pune în încurcătură.
2. care creează o situație dificilă, stânjenitoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. iridacées)
1. familie de plante erbacee perene monocotiledonate, cu flori adesea decorative: stânjenelul (iris /II/).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. iris)
1. s. n. curcubeu, spectru solar.
2. membrană colorată circulară a ochiului, așezată între cornee și partea anterioară a cristalinului, străbătută de pupilă.
3. diafragmă a unor aparate optice, care are în centru un orificiu cu diametru variabil.
4. s. m. plantă erbacee perenă cu frunze lungi și cu flori mari, violete, albe sau galbene; stânjenel.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. gêner)
1. tr. (despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălţăminte) a roade, a strânge, a apăsa.
2. (fig.) a stânjeni, a incomoda; (sport) a împiedica.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mauve)
1. inv., s. n. (de) culoarea florilor de stânjenel; violet-deschis.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. paralysant)
1. care paralizează.
2. (fig.) care face să înceteze, care stânjeneşte.