Dictionar

Rezultate secundare (Stârni,):

Stârnire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. stârni)

1. acțiunea de a (se) stârni și rezultatul ei; dezlănțuire.


Stârnitoare

Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (stârni + -toare)

1. prăjină cu care se bate apa, sau cu care se răscolește pe sub pietre, pentru a speria peștele și a-l goni spre plase.


Stârnitor, -oare

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (stârni + -tor)

1. I. care stârnește (ceva); ațâțător, provocator.

2. II. (reg.) câine de vânătoare care stârnește.


Atrage

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. attirer)

1. a trage, a duce la (către) sine.

2. a determina (pe cineva) facă ceva.

3. (fig.) a ademeni; a stârni curiozitate, interes.

4. a avea drept consecinţă.


Comicitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. comicità)

1. calitatea de a fi comic, capacitatea de a stârni râsul; caracter comic.


Declanşa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déclencher)

1. tr. a pune în funcţie un dispozitiv, un mecanism etc. prin suprimarea unei piedici de blocare.

2. tr., refl. a (se) dezlănţui, a (se) stârni.


Exortaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exhortation, lat. exhortatio)

1. discurs prin care se urmăreşte stârnirea unor sentimente, dezlănţuirea unor acţiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare.


Indigna

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. indigner, lat. indignari)

1. a stârni, a fi cuprins de indignare.


Inspira

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/inspirer, lat. inspirare)

1. tr. a trage aer în plămâni.

2. (fig.) a stârni, a provoca în mintea, în sufletul cuiva un sentiment, o idee etc.; a sugera, a însufleţi.

3. refl. a lua anumite idei, informaţii etc. dintr-o anumită sursă.