Parte de vorbire: s.f. (pl. -nce) (regional)
Origine: (stăpân + -că)
1. femeie care dispune în fapt sau de drept de anumite puteri asupra unor oameni (sclavi, iobagi et cetera), considerată în raport cu aceștia; stăpână, (reg.) stăpâneasă.
2. femeie în serviciul căreia se află angajat cineva; stăpână, (reg.) stăpâneasă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. s’abstenir, lat. abstinere)
1. refl. a se stăpâni, a se opri de la ceva; a se lipsi de folosirea unor lucruri; a nu se pronunţa, a nu-şi exprima punctul de vedere.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accaparer, it. accaparrare)
1. a pune stăpânire pe ceva sau pe cineva.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ambitionner)
1. tr. a trezi ambiţia, dorinţa de a face ceva.
2. refl. a fi stăpânit de ambiţie; a se încăpăţâna.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. ambitieux, lat. ambitiosus)
2. (om) încăpăţânat.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. amphitryon)
1. stăpân al unei case; gazdă.
2. persoană la care sau pe cheltuiala căreia se ia masa.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. anglophobe)
1. (cel) stăpânit de anglofobie.