Dictionar

asiduu, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. assidu, lat. assiduus)

1. stăruitor, perseverent, insistent.
 

conjura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. conjurer, lat. coniurare)

1. tr. a ruga stăruitor; a implora.
2. intr. a complota, a conspira.
 

implora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. implorer, lat. implorare)

1. a ruga pe cineva fierbinte, stăruitor (și cu umilință).
 

implorator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. implorateur)

1. care imploră; care cere în mod insistent, care roagă stăruitor.
2. (var.) implorător.
 

insistent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. insistant, it. insistente)

1. (și adv.) stăruitor, perseverent.
 

ostinato

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. /basso/ ostinato)

1. adj. (muz.) cu tenacitate, perseverent; repetat.
2. s. n. motiv melodic sau ritmic repetat în mod stăruitor.
3. basso ~ = lucrare polifonică în care basul repetă același desen muzical.