Dictionar

stabili

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat., it. stabilire)

1. tr. a hotărî, a decide, a preciza.
2. a înfăptui, a realiza.
3. tr., refl. a (se) așeza într-un loc.
 

prestabili

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. prestabilire, după fr. préétablir)

1. a fixa, a stabili dinainte.
 

restabili

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. rétablir)

1. tr. a stabili din nou, a aduce în starea în care a fost la început sau în alta mai bună.
2. a stabili, a reconstitui (un cuvânt, un text).
3. refl. a se întrema, a se înzdrăveni.
 

stabiliment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. stabilimentó)

1. așezământ, instituție comercială, industrială, de sănătate; localul însuși.
 

stabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stabilité, lat. stabilitas)

1. însușirea de a fi stabil; echilibru, statornicie; fixitate.
2. proprietate a unui corp de a-și menține starea sau de a reveni la starea inițială când este deplasat din această stare.
 

stabilivolt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. stabilivolt)

1. tub electronic cu descărcare în gaze, ca stabilizator de tensiune.
 

stabiliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. stabiliser)

1. refl. a se consolida, a se întări.
2. tr. a fixa, a asigura puterea de cumpărare a monedei naționale.
3. a asigura în timp proprietăți constante unui produs chimic.
 

acorda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accorder, lat. accordare)

1. a da; a concede; a atribui.
2. a stabili un acord (4) între cuvintele unei propoziții.
3. a da coardelor, sunetului unui instrument muzical un anumit ton.
4. a sintoniza.
 

acuplaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. accouplage)

1. acțiunea de cuplare, de a face două mecanisme, două motoare să lucreze împreună; acuplare, cuplaj.
2. organ de mașină servind la stabilirea unei legături elastice sau la înmagazinarea unei energii mecanice.
 

adhocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ad-hoc + -craţie)

1. (în sociologia și viitorologia politică contemporană) instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică și socială) ca urmare a impactului societății capitaliste dezvoltate cu revoluția științifico-tehnică.
 

afilia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affilier, lat. affiliare)

1. refl. a se alătura unei organizații, instituții etc. de același fel, subordonându-i-se.
2. tr. a stabili anumite raporturi de subordonare.
 

alelopatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allélopathie)

1. (biol.) interacțiune stabilită între plantele superioare prin intermediul diferiților produși metabolici.
2. (biol.) fenomen biologic prin care un organism produce una sau mai multe substanțe biochimice, care influențează germinarea, creșterea, supraviețuirea și reproducerea altor organisme.
 

alumnat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Alumnat, fr. alumnat)

1. stabiliment școlar de grad secundar, în unele congregații din Germania și S.U.A.