Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat., it. stabilire)
1. tr. a hotărî, a decide, a preciza.
3. tr., refl. a (se) aşeza într-un loc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. prestabilire, după fr. préétablir)
1. a fixa, a stabili dinainte.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. rétablir)
1. tr. a stabili din nou, a aduce în starea în care a fost la început sau în alta mai bună.
2. a stabili, a reconstitui (un cuvânt, un text).
3. refl. a se întrema, a se înzdrăveni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. stabilimentó)
1. aşezământ, instituţie comercială, industrială, de sănătate; localul însuşi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stabilité, lat. stabilitas)
1. însuşirea de a fi stabil; echilibru, statornicie; fixitate.
2. proprietate a unui corp de a-şi menţine starea sau de a reveni la starea iniţială când este deplasat din această stare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. stabilivolt)
1. tub electronic cu descărcare în gaze, ca stabilizator de tensiune.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. stabiliser)
1. refl. a se consolida, a se întări.
2. tr. a fixa, a asigura puterea de cumpărare a monedei naţionale.
3. a asigura în timp proprietăţi constante unui produs chimic.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accorder, lat. accordare)
1. a da; a concede; a atribui.
2. a stabili un acord (4) între cuvintele unei propoziţii.
3. a da coardelor, sunetului unui instrument muzical un anumit ton.
4. a sintoniza.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. accouplage)
1. acțiunea de cuplare, de a face două mecanisme, două motoare să lucreze împreună; acuplare, cuplaj.
2. organ de mașină servind la stabilirea unei legături elastice sau la înmagazinarea unei energii mecanice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ad-hoc + -craţie)
1. (în sociologia şi viitorologia politică contemporană) instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică şi socială) ca urmare a impactului societăţii capitaliste dezvoltate cu revoluţia ştiinţifico-tehnică.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affilier, lat. affiliare)
1. refl. a se alătura unei organizaţii, instituţii etc. de acelaşi fel, subordonându-i-se.
2. tr. a stabili anumite raporturi de subordonare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allélopathie)
1. (biol.) interacțiune stabilită între plantele superioare prin intermediul diferiților produși metabolici.
2. (biol.) fenomen biologic prin care un organism produce una sau mai multe substanțe biochimice, care influențează germinarea, creșterea, supraviețuirea și reproducerea altor organisme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Alumnat, fr. alumnat)
1. stabiliment şcolar de grad secundar, în unele congregaţii din Germania şi S.U.A.