Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fantôme)
1. arătare, nălucă, vedenie; stafie, fantasmă.
2. (fig.) plăsmuire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. arăta)
1. acțiunea de a (se) arăta și rezultatul ei; indicare, stabilire, determinare, precizare.
2. (înv. și pop.) dovadă, mărturie.
5. (concr.) ființă care nu seamănă a om; monstru, pocitanie; (mai ales în basme) stafie, fantomă.