Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Distar)
1. lentilă negativă (divergentă) gravată în dioptrii, care se aplică în acelaşi mod ca un filtru colorat în faţa obiectivului de fotografiat pentru a permite cuprinderea unei deschideri unghiulare mai mari.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. guest-star)
1. actor invitat într-un spectacol.
2. personalitate invitată să participe într-un program de radio, televiziune etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (mega- + star)
1. (fam.) persoană care se bucură de o celebritate sau reputație excepțională; superstar.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. pornostar)
1. vedetă a filmelor sau revistelor pornografice.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl., fr. star)
1. persoană excepțional de talentată sau celebră; stea, vedetă de cinema, în muzică, presă etc.
2. (prin ext.) persoană care iese în evidență în orice domeniu; personalitate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. star)
1. ambarcație sportivă cu vele, cu lungimea de cca 7 m și cu echipajul format din două persoane.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)
2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu stareţul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).
4. prior.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. abbazia)
1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.
2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.
3. mănăstire catolică unde se află această instituție.
4. stăreție.
5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiose)
1. stare a unui corp abiotic; stare lipsită de viață.
2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)
1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. abolir, lat. abolere)
1. a anula, a suprima (o lege, o instituţie, o stare social-politică).