Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abrupt, lat. abruptus)
1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.
2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.
3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.
4. II. formă de relief abruptă.
5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amphigourique)
1. (despre scriere, vorbire, stil) obscur, confuz, neinteligibil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. ampolloso)
1. (despre stil) emfatic, bombastic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. ampollosità)
1. redundanță și sofisticare în vorbire și scris; emfază (în stil); retorism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anacréontique)
1. (despre stil) lejer, graţios prin forme strălucite, dar superficiale.
2. vers ~ = tip de vers (iambic, dimetru) caracteristic odelor atribuite lui Anacreon.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + calofil)
1. (despre stil) care denotă anticalofilie.