Dictionar

stima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. stimare, după fr. estimer)

1. a avea stimă, considerație; a cinsti, a respecta.
 

stimă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. stima, după fr. estime)

1. prețuire deosebită a meritelor, a însușirilor cuiva sau a ceva; considerație.
 

știmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Stimme)

1. (muz.) extras, dintr-o partitură generală, a notelor scrise pentru partida fiecărui interpret.
 

estima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. estimer, lat. aestimare)

1. a evalua cu aproximație, a aprecia mărimea, valoarea etc., pe baza unor date incomplete.
 

estimă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. estime)

1. determinare aproximativă a poziției unei nave, ținând seama de drumul și distanța parcursă.
 

stimabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. stimabile)

1. (om) demn de stimă.
 

subestima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. sous-estimer)

1. a (se) subaprecia, a (se) subevalua.
 

supraestima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. surestimer)

1. a (se) supraaprecia.
 

abject, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abject, lat. abiectus)

1. care comite fapte reprobabile; ticălos.
2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.
3. (antonime) respectabil, stimabil.
 

acetometru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acétomètre)

1. instrument pentru estimarea cantității de acid acetic din oțet; acetimetru.
 

aprecia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. apprécier, lat. appretiare)

1. a stabili valoarea, a evalua, a estima.
2. a prețui, a stima (pe cineva).
3. a socoti, a considera (că).
 

apreciativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. appréciatif)

1. care conține sau exprimă o apreciere; care marchează o apreciere; estimativ.
 

apreciator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. appréciateur)

1. I. care apreciază.
2. capabil să aprecieze ceva la adevărata sa valoare.
3. II. cel care apreciază.
4. (înv.) cel care face estimări, determină valoarea de piață a unui obiect.
5. (var.) (înv.) aprețiator.
 

apreciere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aprecia)

1. acțiunea de a aprecia; prețuire, stimă; considerare, judecată, analiză.