Dictionar

stoc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. stock)

1. cantitate de mărfuri într-un depozit, magazin etc.
2. masă de rocă eruptivă consolidată care străpunge straturile scoarței în care se include.
3. cantitățile de apă ce se scurg în mod natural într-o secțiune a unui curs de apă într-un an mediu.
 

alpenștoc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Aplenstok, fr. alpenstock)

1. baston cu vârful metalic, ascuțit, folosit în alpinism.
 

nostoc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nostoc)

1. algă albastră microscopică, din solurile umede.
 

stoca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. stocker)

1. a face stocuri de mărfuri, de materii prime etc., a depozita în stoc.
2. (fig.) a fixa, a înmagazina în memorie o anumită cantitate de informație.
 

stocaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. stockage)

1. acțiunea de a stoca și rezultatul ei; constituirea stocurilor (de mărfuri); stocare.
2. (informatică) depozitarea informațiilor în memorie, de obicei pe un mediu magnetic, pentru utilizare ulterioară.
 

stocare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (stoca)

1. acțiunea de a stoca; depozitare de mărfuri în stoc, înmagazinare; stocaj.
2. (inform.) înmagazinare și conservare a informațiilor.
 

stocastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. stochastique)

1. adj. întâmplător, aleatoriu.
2. s. f. (mat.) folosirea calculului probabilităților pentru punerea în valoare a statisticilor.
 

aleatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)

1. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic.
2. variabilă ~ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizație.
 

analogic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. analogique, lat. analogicus)

1. care se bazează pe analogie, care provine din analogie.
2. (despre semnale electronice) a cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcție continuă de timp.
3. (despre dispozitive electronice etc.) care generează, măsoară, prelucrează și stochează curenți și tensiuni electrice care variază în limite fixate.
 

antiaristocratic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiaristocratique)

1. îndreptat împotriva aristocrației, aristocratismului.
 

antrepozit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. entrepôt)

1. loc, magazie în care se depozitează stocuri de mărfuri sau materiale.
 

aristocrat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. aristocrate)

1. I. care aparține aristocrației; aristocratic.
2. II. membru al unei aristocrații, nobil.
3. (politică) susținător al aristocrației.
4. (prin ext.) persoană privilegiată din cauza averii, profesiei sau anumitor calități.
 

aristocratic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aristocratique)

1. propriu aristocrației; aristocrat.