Dictionar

strâmbaci

Parte de vorbire:  s.m. (înv.)  
Etimologie: (strâmba + -aci)

1. persoană care se strâmbă.
 

strâmbăciune

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (strâmba + -ăciune)

1. nedreptate, (înv. și pop.) strâmbătate.